Patrunjelul

Provenit din patrunjelul salbatic, originar de pe litoralul mediteranean, patrunjelul cultivat mai are si un alt punct de convergenta cu morcovul, si anume faptul ca de la inceput a fost utilizat in egala masura medicinal si alimentar. Este cunoscut si apreciat inca din antichitate, de Hippocrate, Dioscoride, pentru frunzele sale. Dioscoride il numea „petroselinon”, iar Pliniu „petroselinum”.

Frunzele de patrunjel cu radacina contin 3% protide, 6% hidrati de carbon, 20 mg% sodiu, 600 mg% potasiu, 145 mg% calciu, 75 mg% fosfor, 4,8 mg% fier, 730 mg% vitamina A, 10 ug% vitamina Bl, 0,20 mg% vitamina B2, 0,8 mg% niacina, peste 100 mg% vitamina C (de 2-3 ori mai mult decat portocalele). Patrunjelul contine si un principiu estrogen: apiolul, ulei volatil format din terpene, pinene, apiol si apein. Contine si numeroase microelemente: iod, magneziu, mangan, sulf, cupru si enzime. In radacini, continutul in vitamina A este mai ridicat (730 p.g%).

Asa cum le recomanda inca din antichitate Galen, radacinile de patrunjel sunt un diuretic important, recomandat in afectiuni renale, cu deosebire in litiaze. Important este faptul ca el are si efect declorurant (deci cu actiune favorabila in edeme cardiorenale), precum si in eliminarea uratilor.

Are, de asemenea, un rol tonic-aperitiv, fiind un stimulent general si nervin. Are remarcabile proprietati antixeroftalmice, antirahitice si antianemice. Regleaza tulburarile de ciclu.

Alte produse naturiste

NoniAcidophilusResveratrol,   Aloe VeraStrong BonesFiltru de apaLaptisor de matca

Tags: , , ,

Leave a Reply